Fată cu ochi senini

Pe sub brazi cu frunză rară Te-am zărit la ceas de seară Ca o stea din cer căzută Peste valea neştiută Vântul cobora din munte Luna se-oprea pe frunte Iar când ochii ţi-am privit Tot pământul s-a oprit Mai mândră ca floarea-n rouă N-a văzut pădure nouă Şi de când te-am întâlnit Dorul meu n-a mai dormit Măi fată cu ochi senini Floare albă dintre spini Cât o-i zări pe ceruri stele Te-oi iubi mai mult decât ele Şi de-oi merge pe cărare Peste munţi şi peste zare Inima mi-ar sta la tine Cum stă floarea pe coline Şi de-o fi să vină vreme Cu furtuni şi cu blesteme M-oi lupta cu lumea toată Pentru dragostea curată Mai mândră ca floarea-n rouă N-a văzut pădure nouă Şi de când te-am întâlnit Dorul meu n-a mai dormit Măi fată cu ochi senini Floare albă dintre spini Cât o-i zări pe ceruri stele Te-oi iubi mai mult decât ele De-or seca izvoarele Şi s-or frânge zările Numele ţi l-oi șopti Până când eu o-i muri