La crâșmă la Făgădău

Frunzuliţă de dudău, la umbră, la Făgădău Beau săracul şi bogatul, beau stăpânul şi argatul Iar bogatul se mândrea, și-n glas mare poruncea Măi crâşmar Măi făgădar Adă-mi mie vin de-un ban ca să beau cu ist sărman Iar săracul că râdea Şi din gură poruncea Măi crâşmar Măi făgădar Adă-mi mie vin de-un zlot să-l beau cu bogatul tot Măi sărace, sărăcilă, de ce vrei să-mi faci în silă Nu-ţi pune punga cu mine, că n-ai cămaşă pe tine Nici nu ai turme de oi, nici car mare-n patru boi ca să poţi cinsti cu noi Măi bogate, bogăţele! Nu te mândri cu ele Ca averile de frunte, sunt ca un izvor de munte Astăzi curge şi îneacă, mâine scade și-apoi seacă Măi crâşmar Măi făgădar Adă-mi mie vin de-un ban ca să beau cu ist sărman Măi bogate, bogăţele! Nu fi duşman gurii mele Că nu-ţi vreau nici rău, nici bine, n-am ce împărţi cu tine Tu ai care cu opt boi, eu un cal bun de nevoi Eu am un topor vrăjit, cu tăişul oţelit Și când el se-ntoarce-n vânt, cad bogaţii la pământ