Mândra mea

La o horă-n poieniță Am văzut o mândruliță Poartă părul împletit Și un zâmbet iscusit Chipul dulce la privit M-am oprit și-am amuțit Ochii ei ca două stele Fură gândurile mele Iar sub luna cea bălaie, inima-mi ardea-n văpaie N-am mai stat să mă gândesc Numai la ea eu tânjesc Zi și noapte, pe cărare Chipul ei îmi tot apare Vine mândra ca pe nori Mersul ei mă bagă-n boli Cu zâmbetul ei de floare Îmi aduce sărbătoare Măi, mândruță, ce să-ți fac Că aș vrea să-ți fiu pe plac Atunci când te-am întâlnit Inima tu mi-ai vrăjit Eu de atunci mă tot frământ Nici nu dorm și nici nu cânt Numai dorul mă cuprinde Inima în piept se-aprinde Nu mănând, mă simt sătul Nici pe vin gura nu pun Și ai mei mă tot întreabă Ce necaz sufletu-mi rabdă Dar eu taina n-o dezleg, că de dragoste mă pierd Mândra mea dacă zâmbește Tot dorul ea mi-l sporește Când mă vede, râde iară Ochi-i dulci mă bagă-n boală Vine mândra ca pe nori Mersul ei mă bagă-n boli Cu zâmbetul ei de floare Îmi aduce sărbătoare Măi, mândruță, ce să-ți fac Că aș vrea să-ți fiu pe plac Atunci când te-am întâlnit Inima tu mi-ai vrăjit