Pe drumul codrului

Pe sub cer cu luna spartă Trece-un cal pe drum de piatră Iar în şa, cu ochi de jar Merge-un tânăr făr' hotar Poartă-n sânge codru viu La brâu paloş argintiu Hai, măi dor, nu mă vinde Codrul încă mă cuprinde Cât oi bea din apa vie Nu mă plec la domnie Iată o frumoasă fată Ochi ca noaptea întunecată Pe haiduc ea îl întreabă Ce caută acolo-n grabă Nu caut galbenii domneşti Ci doi ochi împărăteşti Hai, măi dor, nu mă vinde Codrul încă mă cuprinde Cât oi bea din apa vie Nu mă plec la domnie Şi-au venit poteri călare Ca furtuna peste zare Iar pădurile sunau Și izvoarele tăceau Ea i-a pus pe piept o cruce Și i-a zis să plece iute Dar el calul n-a întors Fără ea nu are rost Dimineaţa rece, sură Sângera prin frunză mură Iar în iarba fără glas Doar vioară a rămas Şi de-atunci pe drum de munte Lumea încă ține minte Doi haiduci morți încă-s vii Și pe veci ei s-or iubi