Soarele și luna

Umblă, frate, mândrul soare Umblă, frate, să se-nsoare Nouă ai pe nouă cai Care noaptea pasc în rai Umblă cerul şi pământul Ca săgeata şi ca vântul Dar toţi caii-şi obosea Și potrivă nu-şi găsea Ca soră-sa Ileana Ileana Cosânzeana Ce-i frumoasă ca o floare Într-o iarnă fără soare Surioară Ileano Ileano Cosânzeano Haide să ne logodim C-amândoi ne potrivim Și la plete şi la feţe Și la dalbe frumuseţe Eu am plete strălucite Tu ai plete aurite Eu am faţa arzătoare Tu, faţa mângâietoare Alei, frate luminate Trupuşor făr' de păcate Nu se află-adevărat Fraţi să se fi cununat Cată-ţi tu de cerul tău Și eu de pământul meu C-aşa vrut-a Dumnezeu Soarele se-ntuneca Sus, la Domnul se urca Domnului se închina Și din gură cuvânta Doamne sfinte și părinte Mie timpul mi-a sosit Timpul de căsătorit Și potrivă n-am găsit Ca soră-mea Ileana Ileana Cosânzeana Domnul sfânt îl asculta Și de mână mi-l lua Și prin iaduri mi-l purta Doar că l-ar înspăimânta Și prin rai încă-l purta Doară că l-ar încânta Apoi Domnul-Dumnezeu Cuvânta cu graiul său Iar când Domnul cuvânta Lumile se deştepta Și cu drag îl asculta Cerurile strălucea Norii din senin pierea Soare, soare luminate Trupuşor făr' de păcate Raiul tu l-ai petrecut Și prin iad încă-ai trecut Ce mai zice gândul tău Zice ca sufletul meu Aleg iadul chiar de viu Numai singur să nu fiu Ci să fiu cu Ileana Ileana Cosânzeana Soarele se cobora La sora lui se oprea Mândră nuntă pregătea Pe Ileana şi-o gătea Cu peteală de mireasă Cunună de-mpărateasă Și rochiţa neţesută Din pietre scumpe bătută Apoi mândri, el şi ea La biserică mergea Dar când nunta se făcea Vai de el, amar de ea Luminile se stingea Clopotele se dogea Sfinţii faţa-şi ascundea Preoţii-n genunchi cădea Iar mireasa, vai de ea Frig de moarte-o cuprindea Căci o mână se-ntindea Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca Valurile bulbucea Iar ea-n valuri cum trecea Mreană de-aur se făcea Soarele se-nălţa sus Se lăsa tot spre apus Și-n mare se cufunda La soră-sa Ileana Ileana Cosânzeana Iară Dumnezeu cel sfânt Sfânt în cer şi pe pământ Mâna-n valuri că băga Mreana-n mână-o apuca Și-n ceruri o arunca Și-n lună plină-o schimba Apoi Domnul-Dumnezeu Cuvânta cu graiul său Iar când Domnul cuvânta Lumile se spăimânta Mările se tupila Munţii se cutremura Cerul se întuneca Tu, Ileană Cosânzeană Sufleţel fără prihană Și tu, soare luminate Trupuşor făr' de păcate Cu ochii să vă zăriţi Dar să fiţi tot despărţiţi Zi şi noapte plini de dor Arşi de foc nestingător Veşnic să vă alungaţi Cerul să cutreieraţi Lumile să luminaţi