Mircea, Ștefan, Mihai

Pe crestele Carpaților eterni Sub cer senin și stele vechi Se-aude cornul peste culmi Ce cheamă ai noștri străbuni Ridică glasul peste vânt Tremură cerul și pământul Când strigă munții fremătând Ne-așteaptă neînfricat destinul Mircea! Ștefan! Mihai Tună cerul peste plai Jarul arde, focul crește Neamul nostru dăinuiește Mircea! Ștefan! Mihai Strigă munții peste văi Din oțel călit și vitejiie Voința lor iar o să învie Pe ape negre vine iar furtună Dar Mircea ține țărmul drept Ștefan veghează peste țară Cu crucea în mână și foc în piept Când zorii sparg tăcerea lumii Se-nalță-n luptă toți străbunii Cu noi este Dumnezeu Mihai e-n frunte ca un leu Dacă norii ne doboară Din cenușă renaștem iară Dacă vântul ne va frânge Așteptăm și vom răzbate Mircea! Ștefan! Mihai Tună cerul peste plai Jarul arde, focul crește Neamul nostru dăinuiește Mircea! Ștefan! Mihai Strigă munții peste văi Din oțel călit și vitejiie Voința lor iar o să învie