Toma Alimoș

Colo-n zarea celor culmi, la groapa cu cinci ulmi Şedea Toma Alimoș, boier din Țara-de-Jos Ședea Toma cel vestit, lângă murgu-i priponit Și tot bea şi veselea și din gură-aşa zicea Închinare-aş şi n-am cui! Închinare-aş murgului Dar mi-e murgul cam nebun și de fugă numai bun Închinare-aş armelor, armelor surorilor Dar şi ele-s lemne seci, lemne seci, oţele reci Toma peste câmpuri se uita și un hoţoman zărea Era Manea cel spătos, cu cojoc întors pe dos El la Toma-ncet venea și din gură-aşa-i grăia Alei! Toma Alimoş, boier din Țara-de-Jos, Ce ne calci moşiile și ne strici fâneţele Să trăieşti, Manea fârtate! Dă-ţi mânia după spate ca să bem în jumătate Manea cu stânga lua, cu dreapta se înarma, paloşul din sân scotea Și pe Toma mi-l tăia pe la furca pieptului, la încinsul brâului Manea-n scări se-nţepenea și la fugă se punea Toma crunt se oţerea: Alelei! fecior de lele! De te-aş prinde-n mâna mea, zile tu n-ai mai avea Alelei! murguleţ mic! Alei! Dragul meu voinic De-ai putea la bătrâneţe cum puteai la tinereţe Murgul ochii-şi aprindea, nechezea şi răspundea „Iată coama, sai pe mine, și de-acum te ţine bine Toma iute-ncăleca, după Manea se lua și mereu striga Alelei! murguleţ mic, Alei! murgul meu voinic Aşterne-te drumului ca şi iarba câmpului la suflarea vântului Manea-n lături se zărea, Toma după el răcnea Tăiatu-m-ai tâlhăreşte, fugitu-mi-ai mişeleşte. Stai pe loc să ne-ntâlnim, două vorbe să grăim, două vorbe oţelite cu paloşele grăite! Manea-n lături tot fugea, iară Toma-l ajungea ș-aşa bine mi-l chitea că din fugă mi-i tăia Alelei! murguleţ mic, Alei! dragul meu voinic Ochii-mi se păinjenesc, norii sus se învârtesc Te grăbeşte-aleargă, fugi și ca gândul să mă duci Colo-n zarea celor culmi, la gropana cu cinci ulmi Că eu, murgule-oi muri și pe tine n-oi mai sări